Croatia – episodul 3: Zagreb

30 august 2010

Dimineata nu ne-a adus prea multe motive de bucurie, pentru ca era cam racoare, iar cerul plin de nori. Am zis plecat totusi sa facem un mic tur al orasului. Problema cea mai mare a fost cu parcarea. Sunt doua modalitati de plata: prin SMS si cu fise. Bineinteles ca prin SMS nu pot plati decat localnicii (apropo, faina idee), asa ca am ramas la fise, numai ca noi nu aveam decat bancnote, si inca din alea mari, si nu voia nimeni sa ne schimbe. Am incercat sa cumparam cate ceva, dar tot am obtinut foarte putine monede, iar baietii cu amenzile deja se invarteau pe langa masina. Si ca sa fie totul minunat, nu se putea plati decat o ora, dupa care trebuia sa ne intoarcem frumos la masina sa mai bagam niste bani in aparat. Ca fapt divers, in Zagreb a fost cea mai scumpa parcare pe care am platit-o vreodata, aproape 2 euro pe ora (in Salonic am dat doar 1 euro). In sfarsit, cu parcarea rezolvata pentru o ora, am plecat sa exploram putin orasul.

Am inceput in fata garii, care are o frumoasa fatada neoclasica. Pe una din linii este expusa o garnitura de tren cu aburi, iar la alta linie am putut “admira” un tren tras de o locomotiva construita la Electroputere Craiova. De aici incepe Orasul de Jos. Multe din cladiri aduc aminte de stilul arhitectural folosit in Imperiul Austro-Ungar (Croatia a fost multa vreme parte a imperiului, inainte de a deveni parte a federatiei yugoslave). In piata din fata garii se afla o statuie a regelui Tomislav, primul rege al Croatiei, si unul din simbolurile orasului. De aici incepe un sir de parcuri care se intinde pe o distanta lunga, spre Orasul de Sus. Am trecut pe langa Pavilionul de Arta (care era in renovare) si galeria Strossmayer (episcopul Strossmayer a fost unul din promotorii panslavismului – principiul pe baza caruia s-a format fosta Yugoslavie ca regat al slavilor de sud). Parcurile si gradinile pline de flori si decorate cu statui ne-au condus pana la urma la piata Josip Jelacic, care ne-a inlaturat pe loc prejudecatile despre cum ar putea arata un fost oras comunist. Piata e dominata de fatadele elegante ale cladirilor din epoca austro-ungara, iar in mijloc se afla statuia banului Jelacic, unul din cei mai inversunati luptatori pentru independenta Croatiei din secolul 19. Citind ghidul am mai aflat cate ceva despre istoria zbuciumata a tarii. Croatii au venit in aceste locuri la invitatia imparatilor Imperiului Roman, apoi au fost pe rand sub ocupatie maghiara, venetiana, otomana si habsburgica, pentru ca in 1918 sa intre in componenta Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, care a devenit mai tarziu Yugoslavia.

De aici ne-am intors la masina si am mutat-o ceva mai aproape de Orasul de Sus. Am reusit sa facem rost si de niste fise, asa ca ne-am putut plimba linistiti. Orasul de sus este nucleul medieval al Zagrebului, si a fost multa vreme impartit in doua: Kaptol, unde se afla scaunul episcopal, in jurul catedralei, si Gradec, orasul liber in care traiau negustorii si mestesugarii. Prima oprire a fost la catedrala, care este inconjurata de ziduri . Desi sunt de origine slava, croatii sunt catolici. De fapt, in afara de motivele etnice, religia a fost unul catalizatorii razboiului (sarbii sunt ortodocsi, iar bosniacii – musulmani). Lucrarile de constructie au inceput in secolul 13, si a fost renovata de mai multe ori. Si cand am vizitat-o noi, cele doua turnuri erau acoperite de schele. Inauntru se gaseste o placa imensa acoperita cu caractere glagolitice (o forma arhaica a alfabetului chirilic). Intre timp si alfabetul chirilic a fost abandonat, croatii optand pentru scrierea latina.

De la catedrala am traversat piata, de unde am cumparat niste piersici delicioase, si am admirat aranjamentele florale, care sunt specialitatea localnicilor. Pentru a urca pe varful dealului se poate folosi fie funicularul, fie scarile care urmeaza indeaproape traseul funicularului. De sus se deschide o panorama frumoasa asupra orasului. Aici se afla sediul parlamentului si muzeul orasului, alaturi de alte cateva muzee si galerii. In mijlocul orasului vechi se afla biserica Sfantul Marcu, cea mai celebra biserica din Zagreb, desprinsa parca din povesti. Acoperisul este un mozaic din tigla rosie, alba si albastra, reprezentand stemele Croatiei, Slavoniei, Dalmatiei, si Zagrebului, si dateaza din secolul 19. Din pacate nu am putut vizita interiorul, dar am tras totusi cu ochiul printr-un geam de la intrare. Cand am iesit din biserica a inceput sa picure, asa ca ne-am indreptat spre masina. Am trecut prin poarta de intrare in oras, transformata in altar inchinat Fecioarei Maria. Pana am ajuns la masina incepuse sa ploua bine, asa ca am plecat spre Varaždin. Din pacate am prins o aglomeratie teribila pe autostrada la iesirea din Zagreb. Intre timp a inceput si o ploaie torentiala care ne-a cam stricat planurile de a vizita castelele in acea seara. Ne-am intors deci spre Oroslavje, o statiune in munti unde aveam rezervata cazare pentru acea seara. Am tras un puiut de somn, apoi spre seara am iesit sa ne plimbam prin statiune, daca tot se oprise ploaia.